ANATOMIA SI TOPOGRAFIA APARATULUI GENITAL FEMEL

             
                    ANATOMIA SI TOPOGRAFIA APARATULUI GENITAL FEMEL
                              LA ANIMALE

 

    Aparatul genital al femelei îndeplineste în organism trei functii:
        –   elaboreaza gameti feminini;
        –   secreta o serie de hormoni sexuali;
        –   asigura copulatia, fecundatia, nidatia si
dezvoltarea produsului de conceptie.
    Din punct de vedere topografic, organele genitale femele se împart în:
      
        a) externe – (vulva, vestibulul vaginal si clitorisul).
        b) interne – (vaginul, uterul,oviductele si ovarele)

    
             ORGANELE GENITALE EXTERNE
            —————————

     VULVA  reprezinta orificiul extern al tractuluigenital.
 Ea este constituita din doua labii, care sunt reunite prin doua comisuri:
inferioara si superioara . Unindu-se,labiile formeaza fanta genitala.
    
     CLITORISUL  este un organ erectil, analog al
penisului, rudiment al corpului cavernos, are doua radacini, un
corp si un gland.  Clitorisul esteprevazut la extremitatea inferioara cu
glandul clitoridian. In timpul actului sexual
sesizeaza excitatiile neuro-sexuale, fiind capabil la erectie
limitata.
    
     VESTIBULUL VAGINAL  începe de la fanta
genitala si se termina la meatul urinar, fiind un conduct comun
uro-genital. Vestibulul vaginal la animalele mari are lungimea de 8-14 cm.
 La vaci, scroafe, oi si capre meatul urinar este precedat
de un diverticul suburetral . Aceastaparticularitate anatomica trebuie luata în seama laintroducerea pipetei în timpul însamântarii
artificiale a vacilor prin metoda tactil-recto-cervicala si la
cateterizarea vezicii urinare. La iepe diverticulul lipseste. Delimitarea
vestibulului de vagin se face printr-un pliu al mucoasei – himenul rudimentar,
situat la nivelul orificiului extern al uretrei. La femelele animalelor
agricole himenul (hymen) este redus la un pliu. Uneori, complet
dezvoltat, se întâlneste la scrofite si iepe.
    
      
              ORGANELE GENITALE INTERNE
             ————————–

  
    A. VAGINUL 
       ——- este un organ musculo-membranos tubular
lung, se gaseste în cavitatea pelviana, fiind delimitat
anterior de cervix si posterior de meatul urinar. Dorsal, fata
de vagin este dispus rectul, iar ventral – vezica urinara. Vaginul
împreuna cu vestibulul vaginal alcatuieste conductul
copulator.
În structura peretelui vaginal sunt trei straturi: mucoasa,
musculoasa si seroasa.
     La vaca vaginul este lung de 30-35cm, mucoasa formeaza o serie
de pliuri longitudinale, care fac posibila dilatarea acestuia. De o parte
si de alta a liniei mediane inferioare se gasesc doua canale
Gartner (ductus Gartneri) care se deschid cu orificii, diametrul carora
este de 1,5-2mm lânga meatul urinar.
      La scroafa bolta vaginala lipseste si vaginul fara
granite pronuntate trece în cervix.
     
 
    B. UTERUL
       —— este un organ tubular,musculo-membranos, care este destinat adapostirii si asigurarii conditiilor dezvoltarii produsului de conceptie de la
nidatie si pâna la parturitie. Ca topografie, uterul
este asezat în cavitatea pelviana si zona posterioara
a cavitatii abdominale (vaca, oaie, capra, iapa). La
unele specii (scroafa, iepuroaica) el se gaseste aproape
în totalitate în cavitatea abdominala. Uterul este suspendat
în cavitatea abdomino-pelviana prin cele doua ligamente largi.
Anatomic uterul este format din :
      a) -doua coarne uterine,
      b) -corp uterin si
      c) -cervix (colul uterin).
     La majoritatea animalelor agricole uterul este
bicorn. La iepure si alte rozatoare uterul este dublu, cu doua
canale cervicale, care se deschid aparte prin doua orificii externe
în vagin.
    
   
    c) CERVIXUL este componenta caudala a uterului si
reprezinta un organ cilindric cu peretii grosi, care uneste
cavitatea uterina cu cea vaginala. Canalul cervical comunica cu
vaginul prin ostiumul vaginal, iar cu uterul prin ostiumul uterin. Canalul
cervical  este închis, cu exceptia
stadiului de excitare a ciclului sexual si parturitiei. Cervixul
poate ramâne întredeschis si în unele cazuri
patologice (endometrite puerperale, metrita purulenta cronica
sau în caz de avort). Anatomic cervixul este format din doua
portiuni: portiunea prevaginala, mai lunga,
si portiunea vaginala, care la unele specii
patrunde în bolta vaginala  si formeaza o proeminenta.
     – Mucoasa cervicala formeaza numeroase pliuri longitudinale, care la
unele specii depasesc ostiumul vaginal, se dispun radiar si
circular formând «floarea involta» (la scroafe lipseste).
Mucoasa este captusita cu un epiteliu cilindric, ea
functioneaza ca o glanda care elimina mucus cervical ce
contine mucina. Acest secret poseda calitati
bactericide si bacteriostatice. Având o sarcina electrica
negativa, mucusul cervical formeaza un câmp electric care
dirijeaza spermii spre oviduct. Cantitatea secretului cervical la vacile
negestante este neînsemnata, dar în timpul
graviditatii ostiumul vaginal al cervixului este astupat cu un
dop de mucus al gestatiei. Acest dop îndeplineste rolul
de bariera si se pastreaza pe tot parcursul sarcinii
si în urmatoarele câteva zile dupa parturitie
   În timpul caldurilor mucusul este fluid, transparent si este
eliminat într-o cantitate mare. Musculoasa cervicala este
formata din trei straturi: cel intern, circular, fiind mai gros, la
contractarea fibrelor musculare netede asigura închiderea
ermetica a canalului cervical. Stratul extern, din fibre musculare dispuse
longitudinal, este mai subtire. Între cele doua straturi de
muschi se gaseste un strat vascular, care este constituit
dintr-un tesut conjunctiv moale. El este strabatut de numeroase
vase sangvine si nervi.
     – Seroasa, care îmbraca cervixul, este continuarea seroasei
uterine care se extinde partial si pe vagin.
La vaca cervixul este foarte dezvoltat, de o consistenta tare;
are o lungime de 8-12cm (la cele batrâne 10-15cm), diametrul de
3-6cm. Extremitatea caudala a colului patrunde cam cu 2-4cm în
bolta vaginala a cervixului. Mucoasa cervixului formeaza o
multime de pliuri proeminente longitudinale si 3-5 (4) cute (pliuri)
transversale, bine evidentiate ale caror vârfuri sunt orientate
caudal. Acest aspect se constata si la nivelul «florii involte».
Existenta acestui tip de cute în canalul cervical provoaca
dificultati la cateterizarea uterului.
    

   Canalul cervical este drept si lipsit de cutele transversale, ceea ce
permite cateterizarea uterului cu usurinta chiar si atunci
când animalul nu se afla în stadiul de excitare a ciclului
sexual. Portiunea vaginala a corpului patrunde cu 2-3cm în
cavitatea boltei vaginale.
La scroafa colul uterin este lung de 12-20cm, îngust.
Peretele sau formeaza la interior niste papile (14-20) cu aspect
de pernute, dispuse în doua-trei rânduri succesive care
se angreneaza între ele, închizând foarte bine canalul
cervical. Trecerea în uter si în vagin se face prin
stergerea acestor papile, fara un orificiu propriu-zis. Colul nu
are proeminente în cavitatea vaginala si nu formeaza
floarea involta.
 
    b)  CORPUL UTERIN comunica anterior cu baza
coarnelor, iar caudal continuat cu cervixul. Are aspect cilindric, turtit
dorso-ventral, la diferite specii de animale evidentiat diferit. La
vaca, oaie, capra si scroafa corpul uterin este slab
pronuntat, deoarece nu serveste ca loc pentru dezvoltarea produsului
de conceptie, lungimea lui este de doar 2-3cm.
La iapa corpul uterin este usor turtit dorso-ventral si
este mult mai larg decât la alte specii (are lungimea de 15-20cm,
latimea de 7-12cm) si serveste ca loc pentru dezvoltarea
produsului de conceptie.
 
    a)  COARNELE UTERINE sunt niste formatiuni
tubulare de forma cilindrica sau conica, continua anterior
(scroafa, catea, iepuroaica). Fiecare corn uterin are o
curbura mica, pe care se insera ligamentul larg si o
margine posterioara, mai larga, comunica cu corpul uterin.
Traiectul coarnelor variaza de la specie la specie, fiind rectiliniu
(catea pisica), curbat cu convexitatea dorsala (vaca)
sau ventrala (iapa) si flexuos (scroafa).
La toate animalele lungimea si latimea coarnelor uterine
variaza în functie de vârsta, rasa,
nutritie, întretinere si starea fiziologica.
La vaca coarnele uterine cu lungimea de 20-25cm sunt alipite la
baza, între ele gasindu-se un ligament (sept) intercornual de
8-10cm. Dupa acest principiu unii cercetatori considera uterul
rumegatoarelor de tip bicorn subseptat. Zona de unire a bazei coarnelor
uterine este marcata la exterior printr-un sant (brazda,
jgheab) longitudinal pe fata dorsala. Aceasta brazda
intercornuala se palpeaza cu mâna prin traversul rectului
si are însemnatate la diagnosticarea gestatiei si
sterilitatii. Locul divergentei coarnelor uterine se
numeste bifurcatie. De aici coarnele devin divergente,
curbându-se înainte, în jos si lateral (forma de
coarne de berbec). Astfel curbura superioara (curvatura major) e mare, iar
curbura inferioara (curvatura minor) – mica. De curburile mici se
prind ligamentele largi. Aproximativ 5cm din vârful coarnelor nu sunt
suspendate de ligamentele largi, ceea ce antreneaza uneori torsiunea
uterina la femelele gestante.

La scroafa coarnele uterine sunt lungi (pâna la 1-2m),
flexuase, intestiniforme, aproape în întregime se afla
în cavitatea abdominala. Coarnele uterine se deosebesc de intestine
prin faptul ca au un perete mai gros si o consistenta
elastica.

  Corpul si coarnele uterine cuprind:
    1) – mucoasa (endometrul),
    2) – musculoasa (miometrul) si
    3) – seroasa (foita viscerala a peritoneului).
   
    1) Endometrul este format dintr-un epiteliu de acoperire si un
corion bogat în celule glandulare. Mucoasa uterina este
subtire, cu aspect catifelat, punctata de numeroase orificii
glandulare. Epiteliul de acoperire al endometrului este cilindric si este
constituit din celule ciliate si secretorii. Mucoasa uterina la
vaca este dotata cu circa 100mii de glande uterine, majoritatea fiind
concentrate la coarnele uterului. Epiteliul mucoasei si glandele uterine,
spre deosebire de epiteliul vaginului, cervixului si oviductelor, nu
secreta copusi ce contin mucina.
 La rumegatoare mucoasa uterina prezinta niste formatiuni speciale – carunculi.În corpul uterin carunculii sunt dispusi neuniform, iar în
coarne – în 4 rânduri longitudinale. La vacile
negestante carunculii ating lungimea de 4-14mm, latimea de 3-9
si înaltimea de 1,2-4mm. Numarul lor variaza: la
vaci 86-126, uneori 39-200, iar la oi 88-110. La vaci
carunculii sunt bombati, iar la oi si capre sunt
în forma de cupa. Fiecare caruncul are niste
adâncituri – cripte, în care se ancoreaza
vilozitatile învelitorii vasculare a fatului. Odata
cu instalarea si avansarea gestatiei carunculii se maresc
considerabil în volum si pot fi palpati prin traversul
rectului, fapt ce are o însemnatate practica în
diagnosticarea gestatiei.
Mucoasa uterina la celelalte specii nu prezinta carunculi.
  
    2) Miometrul este format din doua straturi musculare: stratul
intern, mai gros, format din fibre musculare netede circulare si stratul
extern, mult mai subtire, format din muschi longitudinali.
Între straturile circular si longitudinal se gaseste un
strat conjunctiv, format dintr-un important plex vascular, filete nervoase
si fibre elastice.
  
    3) Seroasa (perimetrium) este o tunica fibroasa ce
acopera uterul si se considera a fi extinderea ligamentelor
largi.
 
   
      C. OVIDUCTUL
         ———- (salpinx) este un organ par, tubular, flexuos si
musculo-membranos, care se întinde din vecinatatea ovarului
pâna la vârful cornului uterin. Se gaseste
între cele doua foite ale mezosalpinxului. Lungimea lor la
iapa, vaca si scroafa constituie
20-30cm, la oi si capre – 10-15cm, la catea
– 6-10cm, la iepuroaica – 10cm. Morfologic, fiecare oviduct este
alcatuit din patru segmente:
     – pavilionul  în forma de pâlnie ce se deschide în jurul zonei germinative a
ovarului printr-un orificiu abdominal . Marginea
zimtata a pavilionului a primit denumirea de fimbrie  care partial concreste cu ovarul;
     – ampula, sau portiunea dilatata,
portiune puternic flexata la iepe si vaci cu
diametrul de 4-8mm, ampulele sunt bine evidentiate la scroafe;
     – istmul sau portiunea îngusta;
     – portiunea terminala, care se deschideîn cavitatea uterina prin orificiul uterin.
Peretele salpigian este format din trei straturi: mucoasa, musculoasa si
seroasa. Mucoasa, în deosebi în segmentul ampular si pavilion,
formeaza numeroase falduri longitudinale captusite cu un
epiteliu cilindric, ciliat, cilii carora îndreapta curentul de
lichid spre uter (cilii lipsesc la catea). Mucoasa
oviductelor si a uterului la vaca, scroafa si iepuroaica prin celulele secretoare, elimina hialuronidaza, enzima ce participa la procesul fecundatiei.
Musculoasa variaza, ca dezvoltare, cu segmentul salpigian. În zona
infundibulului este redusa la un strat subtire fiind din ce în
ce mai dezvoltata în lungul oviductului pâna la vârful cornului uterin.
Cercetarea rectala a oviductelor la animalele mari este dificila. Ele
se palpeaza în cazul tuberculozei, salpingitei purulente si
alte stari patologice.
   
    
      D.  OVARUL
          —— – organ par, asezat în regiunea sublombara la unele specii si pe planseul cavitatii pelviene sau în cavitatea abdominala la alte
specii. Ovarele îndeplinesc functiIILE:
      / endocrina si

      / gametogena
elaborând ovule, care în urma ovulatiei nimeresc pe fimbria oviductului.
 Forma, volumul si greutatea ovarelor difera în raport cu specia si starea fiziologica a femelelor.
La iapa ovarul este mai mare decât la celelalte animale,
având o lungime de 5-9cm, greutatea fiecarei gonade atinge 40-80g.
  Topografic ovarul drept este asezat în regiunea sublombara,
caudal rinichiului în planul vertebrelor L3-L4, iar cel stâng –
în planul vertebrelor L4-L5. Ovarul are o forma ovoida,
suprafata este neteda. Pe partea supero-posterioara a ovarului
se gaseste hilul ovarului, în care patrunde cordonul
vasculo-nervos. Pe fata inferioara ovarul prezinta o sciziune
pronuntata (7mm), în fundul careia se gaseste
fosa de ovulatie, acoperita cu epiteliu germinativ. Ovulatia are
loc numai la nivelul acestei fose.
La vaca ovarele au forma ovala-turtita sau
elipsoida si greutatea de 14-20g, lungimea 3,5-5cm, latimea
2-2,8cm si grosimea 1,5-2cm. De obicei ovarul drept este mai mare
decât stângul. La vitele si vacile tinere ovarele sunt
amplasate în cavitatea bazinului; în gestatie, în cazul
atoniei uterului, precum si alte stari patologice, ovarele si
coarnele uterine se deplaseaza în cavitatea abdominala.
Suprafata ovarelor este neteda pâna la pubertate, iar
dupa aceea devine neregulata.

  La scroafa forma ovarelor este muriforma si este
determinata de prezenta unui numar mare de foliculi sau corpi
galbeni. Din cauza aceasta volumul si greutatea ovarelor variaza
în limite mari. La scroafele adulte ovarele au lungimea de 2-3,5cm,
latimea 1,5-2cm, grosimea 0,9-1,3cm si greutatea de 5-9g.
În sectiune transversala ovarul este alcatuit: la exterior
– dintr-un epiteliu germinativ sub care se gaseste o fibroasa
conjunctiva numita albuginee. Sub albuginee se disting doua
zone:
   – corticala si
   – medulara.
  Zona corticala este formata dintr-o stroma conjunctivo-vasculara si parenchimul
ovarian, alcatuit din foliculi si corpi galbeni, care se gasesc
în diferite stadii evolutive si involutive.
Zona medulara este formata dintr-un tesut conjunctiv
strabatut de o retea deasa de vase sanguine si fibre
nervoase.
La ovarul iepei zona corticala este amplasata în
imediata apropiere a fosei de ovulatie. De aceea foliculii se gasesc
înauntrul ovarului, mai aproape de fosa ovulatorie. Gradul
maturitatii si marimea foliculului la animalele mari se
determina prin cercetari rectale. Foliculul matur la iapa
atinge diametrul de 4-6cm, la vaca – 1-2cm, la oi si
capre – 0,5-0,7cm, la scroafe – 1-1,2cm.
Întregul aparat genital la femele se gaseste în cavitatea
abdominala si pelviana, suspendat de cea mai mare parte prin
doua pliuri ale seroasei peritoneale – plica urogenitala – denumite
ligamentele largi (ligamenta lata uteri).
Ligamentele largi ale uterului se insera în curbura mica a
coarnelor, corp si colul uterului. În cavitatea abdominala
ovarul este mentinut de o serie de ligamente care deriva din
ligamentul larg. Marginea anterioara a acestuia, care se insera
în marginea dorsala a aparatului este ligamentul propriu al
ovarului (lig. ovarii proprium), iar între ovar si
vârful corpului uterin se afla ligamentul utero-ovarian. Pe partea
sa externa, în aceasta zona, ligamentul larg formeaza
un pliu, mezosalpinxul (mezosalpinx), între
foitele caruia se gaseste oviductul.
    

 

 

 

One comment on “ANATOMIA SI TOPOGRAFIA APARATULUI GENITAL FEMEL

  1. Excelent blogul! felicitari!

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s